realitatea externa, va exista
un singur model ZM care are controlul intregii fiinte externe la un moment dat.
Acest model este numit de obicei model ZM-local sau ZM-activ.

In functie de evolutia realitatii externe, modelele ZM se pot comuta, pentru a
face, secvential, mai multe feluri de activitati in acelasi timp. Totusi,
comutarea de la un model la altul se face in general cu greutate si cu riscuri de
erori. Motivul principal este ca la dezactivarea unui model trebuie sa retinem
informatia care ne va folosi la reactivarea lui. O parte a informatiei ar putea sa
se piarda iar, pe de alta parte, intre timp, realitatea externa ar putea sa se
modifice astfel ca modelul trebuie sa-si gaseasca singur noile conditii de
reactivare.

Modelul ZM-local va fi in orice situatie acel model care face cele mai bune
predictii de evolutie a realitatii externe actuale. Dificultatile legate de
comutarea de la un model la altul va face, totusi, relativ dificila desfasurarea
de mai multe activitati simultan.

La aceasta sectiune despre probleme de principiu vom reveni la termenul
"cunoastere". Nu exista garantie ca o structura de modele care este "corecta"
(dupa definitia deja data), va continua sa fie corecta oricind si oriunde in acea
realitate externa.

A cunoaste ceva inseamna ca, in baza predictiilor intregii structuri de modele,
rezulta unul sau mai multe comportamente evolutive probabile ale realitatii
externe si asta e tot. Cunoasterea este asociata cu structura de modele
disponibile si nu, in mod direct, cu realitatea externa, asa cum ne-ar place.

Este de asemenea fundamental de observat ca, fara a declara structura de modele,
"cunoasterea" este un nonsens. In paranteza fie spus, aceasta este o conditie
foarte rar indeplinita in viata de zi cu zi, inclusiv in domeniile stiintelor care
nu sunt stiinte exacte. In domeniul stiintelor exacte, bazate deci pe un singur
model simbolic, conditia este indeplinita totdeauna.

EXEMPLIFICAREA DETALIATA A CONSTRUCTIEI DE MODELE M-YM-ZM

In fata unei realitati externe date, creierul construieste o structura de modele,
unele asociate direct cu realitaea externa, altele luate din structura de modele
existente.

Vom exemplifica aceasta functie pe o situatie concreta: cum se construieste un
model imagine nou, asociat unei realitati externe de tip fotografic (asa cum este
ea generata de ochi). Functia este exemplificata pentru un creier normal, matur.

Notiun