a, in
conformitate cu setul sa'u de modele concept YM.

Odata ce un element a fost identificat preliminar, el este "scris" in modelul
imagine M si se incearca identificarea altui element. Din motive de eficienta,
este foarte probabil ca urmatorul element va fi unul care are deja o relatie cu
primul element identificat. De indata ce avem doua elemente, se pot face predictii
asupra relatiilor posibile intre ele. Astfel, elementul A trebuie sa se afle intr-
o relatie cu B care trebuie sa fie compatibila cu relatia lui B cu A.

De exemplu, marul sta' pe masa; masa va fi al doilea element identificat, in acest
exemplu posibil. Daca marul sta' pe masa atunci din proprietatile mesei trebuie sa
rezulte ca aceasta masa poate sa sustina un mar iar din proprietatile mediului a
mesei si a marului trebuie sa rezulte ca marul nu se va rostogoli de pe masa.
Daca, in alt exemplu, un mar-fruct se afla' pe o creanga foarte subtire, din
proprietatile prezise ale crengii nu rezulta ca ea ar putea sustine marul si deci
unul sau altul dintre elemente are proprietati neconforme cu modelele YM alese.

Odata ce avem doua elemente, se poate vedea relatia intre ele si asta poate da
informatii suplimentare asupra identificarii corecte sau nu.

Algoritmul poate fi foarte variabil deoarece teoria nu spune nimic despre
implementarea functiei. Ca orice teorie fundamentala, MDT nu este preocupata prea
mult de implementarea tehnologica a functiilor descrise. Indiferent de algoritm,
teoria ramine valabila.

Pina la urma, creierul trebuie sa identifice cit mai multe elemente si cit mai
multe relatii intre aceste elemente, in cadrul unui model preliminar.

Asa cum am aratat la descrierea functiei de baza, procesul de constructie si
verificare fac parte din acelasi proces. Chiar dupa ce, aparent, modelul este
stabilizat (toate simularile arata' ca modelul este armonic si de asemenea este
sustinut de celelalte modele), procesul de reactualizare va continua la nesfirsit
atit timp cit acel tip de realitate externa va continua sa existe in fata ochilor.

Ceea ce se obtine in urma interactiei creierului cu o imagine de tip fotografic
este un model imagine preliminar M, unde fiecare element este asociat cu un model
concept YM. Intrucit fiecare model YM asociat fiecarui element face o serie de
predictii, aceste predictii trebuie sa fie compatibile cu absolut toate
predictiile tuturor celorlalte modele YM. In acest fel, modelul imagine