tre altii.

Concluzie: Daca realitatea externa este constituita din informatia "zero",
creierul ar trebui sa construiasca modelul "NUL". Ceea ce este construit in fapt
este un model care poate indica starea functiei de constructie de modele si a
traductoarelor care culeg informatii din realitatea externa.

E.T.A. 6. Timpul

Problema este tratata numai in cazul oamenilor. Totusi, aceasta fiind o problema
asociata exclusiv cu modelele imagine, se poate presupune ca si in cazul
animalelor exista mecanisme similare cu ale oamenilor dar cu performante mult mai
slabe.
Creierul functioneaza din principiu, fara referinta de timp. Aceasta este o
deficienta fundamentala. Aceasta situatie este determinata atit de principiul de
functionare (modelare/simulare continua) cit si de cerintele de functionare
economica ale creierului.

Intr-adevar, din teoria generala se stie ca functia de baza a creierului este de a
construi modele si de a compara predictiile cu realitatea externa. Scopul este de
a actualiza mereu modelul in fata unei realitati externe in schimbare.

Problema este: cit de des se face aceasta actualizare? Aceasta este o problema
asociata cu implementarea tehnologica a creierului. Se poate specula ca, din
motive de folosire eficienta a energiei, aceasta actualizare se face la intervale
variabile, in functie de viteza de schimbare a IR (input reality). In acest fel se
pierde total notiunea de timp ("timpul" trece cu viteza variabila, functie de
evolutia realitatii externe din fata ochilor). Asta se si constata experimental.

Totusi, fara notiunea de timp, creierul nu poate obtine decit performante extrem
de modeste (multe modele cu bataie lunga nu ar mai fi eficiente).

Vom vedea mai jos citeva metode de compensare a acestei deficiente fundamentale.
Modelele Poveste (S-M) au o proprietate fundamentala si anume, fiecare element
E(n) este legat numai cu doua elemente, unul care a aparut inaintea lui E(n), deci
este E(n-1) si un alt element care a aparut dupa ce a aparut elementul E(n) si
care este deci E(n+1), unde n poate avea orice valoare. In acest fel, exista
posibilitatea de a cunoaste ordinea in care s-au intimplat diferite lucruri, fara
a marca in mod explicit, pozitia lor in timp. Nu exista nici o metoda interna de a
sti intervalul de timp dintre aparitia elementului E(n) si E(n+1). Aceasta metoda
este utila doar "off line" adica la procesarea unor informatii care au aparut prea