prin modele poveste) a
aparut si ca efect a suprasolicitarii creierului. Ce s-a intimplat este un efect
in avalansa: o situatie este prezentata confuz si deci creierul construieste un
model poveste. Structura de modele poveste este mare consumatoare de resurse ale
creierului si deci duce la alocarea de resurse tot mai limitate pentru constructia
de alte modele normale. Reducerea capacitatii de a construi modele normale, face
ca prezentarile normale sa nu mai fie apreciate si deci sa nu mai poata fi
detectate. Chiar daca prezentarea ar fi normala, ea va fi perceputa tot prin
intermediul modelelor poveste si astfel cercul s-a inchis.

Reflectarea realitatii externe sub forma de modele poveste este o forma speciala
de fundamentalism. Concluzia ar trebui sa ne ingrijoreze pe toti.

Solutia ar fi controlarea foarte stricta a modului de raspindire a informatiilor
astfel ca informatiile sa nu mai fie prezentate decit intr-un cadru general
declarat de la inceput. Astfel, fiecare informatie particulara va fi integrata in
acel model general. Asta se intimpla deja in domeniile stiintelor exacte in timp
ce, de exemplu, in ziare, informatiile sunt prezentate fara nici o legatura cu
trecutul, fara o predictie asupra posibilelor evolutii in viitor si chiar fara a
prezenta contextul in care acea informatie trebuie integrata.

Exemplu: se prezinta sisteme de folosire a Internetului in administratia publica,
in scoli, in sistemele bancare etc. Se creeaza impresia ca suntem o tara foarte
avansata pina in momentul in care se prezinta situatia generala pe glob cind putem
afla ca suntem o tara primitiva din acest punct de vedere. Daca stirile primare ar
fi completate cu contextul general, oamenii ar putea intelege exact ce se intimpla
si ar putea fi indemnati sa faca ceva pentru imbunatatirea situatiei.

E.T.A. 34: Perspectiva optica si calitatea constructiei modelelor imagine

Succesul constructiei modelelor imagine (vezi si ETA 25), in cazul scenelor
filmate sau fotografiate, depinde de perspectiva optica a obiectivului.
Perspectiva este data valoarea unghiului sub care se vede subiectul. Acest unghi
este dat de raportul intre dimensiunea maxima a imaginii raportata la distanta
focala a obiectivului care a creat acea imagine.

Exemplu: in cazul aparatelor care folosesc film de 35 mm (cele tipice aparatelor
de fotografiat de exemplu) s-a gasit ca distanta focala de 50 mm da aceasi
perspectiva ca a ochiului.